Soiuri principale de nuci in cultura romaneasca
Nucul este considerat ca un copac national , fiind candva ,, mina de aur ,, a tarii. Desi nucul creste greu , odata ajuns la maturitate acesta este foarte intrebuintat . De aceia plantatiile de nuci din Romania sunt foarte cautate atat in tara cat si pe plan international.
Piața mondială de nuci este dominată de China, Iran, SUA, Turcia, Mexic. Într-un clasament întocmit de FAO în 2012, România ar fi al 10-lea mare producător din lume, cu o producție de 30.546 tone, ceea ce înseamnă sub 1% din producția globală
Principalele soiuri de nuci din cultura din Romania sunt :
Argeșean
soi viguros, productiv, rezistent la ger, înflorire semitârzie, cu fructe mari, ovoidale, de 24 grame, cu un randament în miez de 51,8%, ajunge la coacere în septembrie, producție - 2 tone/ha;
Jupânești
semiviguros, rezistent la ger, boli și dăunători, fruct mijlociu, oval, cu coajă subțire, care se sparge ușor în mână, miez în procent de 52% din greutatea fructului, maturare în septembrie, producție 1,8 tone/ha, dar rodește constant și intră pe rod în anul 4-5 de la plantare;
Muscelean
viguros, productiv, rezistent la ger și boli, fruct mare (14,5 g), alungit, coajă potrivit de tare, miez crocant, intră pe rod în anul 6-7 de la plantare, se recoltează după 20 septembrie;
Brătia
viguros, productiv, rezistent la ger, fructe mari (13,8 g), cu un randament în miez de 48% din greutatea fructului, rodire în anul 6-7 de la plantare, producție 2,2 tone/ha, la o densitate de 100 pomi/ha. La Mărăcineni s-au mai creat soiurile Mihaela și Roxana. Din păcate, pentru sezonul de plantare 2016-2017, în anunțul SCDP de material săditor disponibil la vânzare nu se regăsește nucul!
Miroslava
vigoare mijlocie, coroană globuloasă, intrare pe rod în anul 6-7, fruct mare (14,2 g), rotund-elipsoidal, ușor alungit, recoltare în septembrie, producție de 3,1 tone/ha, atinsă în anul 20-22 de la plantare, la o densitate de 100 pomi/ha;
Anica
vigoare medie, coroană globulară, fruct mare (14 g), ovoid, asimetric, randament în miez de 57%, intrare pe rod în anul 6-7, recoltare în septembrie, cu o productivitate maximă de 2,9 tone/ha (anul 20-22, 100 pomi/ha);
Ovidiu
vigoare medie, fruct de 13,9 grame, coajă subțire, miez cu un randament de 53,2% din greutatea fructului, intrare pe rod în anul 7, producție maximă de 2,8 tone/ha (anul 20-22, 100 pomi/ha);
Velnița
vigoare medie, coroană globulară, capacitate de rod pe lăstarii terminali și laterali, fructe mari (13,5 g), randament în miez de 51,2%, intră pe rod în anul 7, producție 2,7 tone/ha.
Geoagiu 65
soi semiviguros, fruct mare (14 g), elipsoidal, ușor ascuțit, miez cu un randament de 51,2%, intrare pe rod în anul 6-7, capacitate de producție de 3,7 tone/ha, recoltare în septembrie;
Sibișel 252
vigoare mică, fruct mijlociu (12-13g), ovoidal, coajă care se sparge ușor, miez cu un randament de 49% din greutatea fructelor, intrare pe rod în anul 6, producție de 1,8 tone/ha. Varianta Sibișel 44 duce producția la 3,2 tone/ha;
Germisara
fruct foarte mare (15,5 g), randament în miez de 50%, intrare pe rod în anul 6-7, capacitate de producție de 3 tone/ha. Tot aici au mai fost produse soiurile Claudia, Orăștie, Sibișel precoce, Sarmis, Ciprian.
Novaci
semiviguros, fruct mijlociu (11,7g), randament în miez de 47%, intrare pe rod în anul 6-7, capacitate de producție de 1,8 ton/ha;
Peștișani
soi viguros, foarte rezistent, fructe mijlocii (10 g), randament în miez de 50%, intrare pe rod în anul 6-7, producție 1,5 tone/ha. Alte soiuri create – Șușița, Victoria.
Valrex
vigoare mijlocie, rezistent la ger și secetă, fruct mare (14 g), coajă subțire, randament în miez de 48,8%, intrare pe rod în anul 5 de la plantare, producție 2,5 tone/ha;
Valmit
foarte viguros, rezistent la ger, secetă și boli, fruct mijlociu (12,9 g), randament în miez de 52%, intră pe rod în anul 5 de la plantare, producție 2,1 ton/ha;
Valcor
viguros, rezistent la ger și secetă, fruct mediu (12,8 g), randament 51%, intrare pe rod în anul 6, producție 1,6 tone/ha. Din păcate, SCDP Vâlcea a anunțat că, pentru sezonul de plantare 2016-2017, nu mai are material disponibil la vânzare.
Cele mai solicitate soiuri în România
Chandler
soi american, fructificare pe ramurile laterale, fruct mijlociu (11-13,7 g), greutatea miezului în coajă de 52-55%, coacere în septembrie-octombrie, intrare pe rod în anul 4-5, potențial de producție 4,5 tone/ha
Franquette
soi francez, foarte rezistent la îngheț, înflorire târzie, vigoare mijlocie, coacere în octombrie, fruct de 12 g, potențial de producție, 2 tone/ha.
La fel ca la alte specii pomicole producerea materialului saditor la nuc se poate face prin inmultire vegetativa sau generativa. Prin inmultirea vegetativa nu se transmit in mod fidel la urmasi caracterele plantei mama. Nu intotdeauna dintr-o nuca buna va rezulta un pom care sa produca nuci la fel de bune.
De aceea, este indicat sa se infiinteze plantatii cu material saditor obtinut prin inmultire pe cale vegetativa, in special prin altoire, metoda prin care insusirile soiului raman neschimbate. Plantatiile de nuc obtinute cu astfel de material vor fi uniforme ca habitus al pomilor si se obtin productii mari ce pot fi standardizate si valorificate pe piata.
Deoarece, solicitarile pentru material saditor la nuc in ultimii ani au inceput sa creasca, si pe piata romaneasca inca nu este suficient material saditor obtinut prin altoire, iar cel existent se valorifica la preturi ridicate, exista tendinta de folosire a materialului obtinut prin samanta.
Inmultire generativa
Inmultirea nucului pe cale generativa nu este indicata la soiuri deoarece are urmatoarele dezavantaje:
Inmultirea nucilor prin samanta se poate face pentru infiintarea de plantatii destinate productiei de lemn si in secundar productiei de fructe si pentru obtinerea portaltoilor.
Recoltarea nucilor pentru samanta se face la maturitatea deplina a acestora (cand invelisul verde crapa). Acestea trebuie sa fie uniforme ca aspect si marime.
Pentru obtinerea de portaltoi se aleg nuci mici, cu greutate de 6-10 g. Acestea isi pastreaza facultatea germinativa 2-3 ani daca sunt pastrate in conditii frigorifice, la 0-5 grade C.
Pentru infiintarea scolii de puieti, nucile se seamana toamna sau primavara. Semanatul de toamna se poate face in a doua jumatate a lunii octombrie. Distanta de semanat este de 90/10-12 cm. Dupa semanat se face bilonarea randului cu un strat de pamant de 15-20 cm.
Daca nu au fost insamantate toamna, nucile trebuie stratificate pentru perioada de iarna, pentru parcurgerea procesului de postmaturatie, care la aceasta specie este de 90 zile.
Daca trebuie sa semanam primavara nuci care nu au fost stratificate, acestea se introduc in apa la temperatura de 55-60 grade C unde se lasa 3 zile, apoi se scot si se repeta operatiunea, dupa care se scurg de apa, se stratifica in nisip umed, in incaperi la 24-26 grade C, timp de 10-14 zile, dupa care se seamana. (Cociu V., 1983).
Semanatul de primavara se face in a doua jumatate a lunii martie, cu nuci la care s-a parcurs postmaturatia. Distanta de plantare este de 90/15-20 cm, iar randul nu se biloneaza.
In timpul verii se efectueaza lucrarile de intretinere necesare pentru a asigura o dezvoltare normala a puietilor. Toamna se recolteaza si se sorteaza conform standardelor de calitate.
Daca puietii nu au ajuns la dimensiunile prevazute de STAS, se pastreaza inca un an in scoala de puieti
In primavara urmatoare (inainte de dezmugurit) se planteaza pentru infiintarea campului I, la distanta de 90 cm, intre randuri si 35-40 cm pe rand.
La plantare, sistemul radicular se scurteaza usor pana la tesut sanatos. Ranile provocate pe radacina la nuc, cu ocazia transplantarilor, se vindeca greu si acest proces dureaza cel putin un an. La puieti nu se scurteaza tulpina, deoarece mugurele terminal porneste mai repede in vegetatie si asigura o crestere dreapta a tulpinii.
Puietii de nuc pot fi obtinuti si in ghivece, avantajul acestei tehnologii fiind posibilitatea ca puietii sa fie plantati in camp si primavara tarziu (10-15 mai), dupa ce a trecut pericolul de ingheturi.
In timpul perioadei de vegetatie se fac lucrari de intretinere specifice. Combatera bolilor si daunatorilor se efectueaza prin aplicarea a 6 – 8 tratamente cu zeama bordeleza 0,5 - 1% sau cu alte produse cuprice in amestec cu insecticidele adecvate (I. Botu s.a. 2001).
Inmultirea vegetativa
Nucul poate fi inmultit pe cale vegetativa prin altoire, marcotaj sau “in vitro˝ .
Inmultirea vegetativa a nucului prezinta urmatorele avantaje:
Dezavantajele acestui sistem de inmultire sunt:
Inmultirea prin altoire
Spre deosebire de alte specii pomicole, altoirea nucului este o secventa tehnologica ce necesita conditii deosebite pentru a se putea realiza cu rezultate bune.
Dintre factorii care determina reusita altoirii nucului sunt:
- infiintarea plantatiilor mama pentru obtinerea ramurilor altoi, sa se faca pe terenuri fertile, drenate, structurate, usoare, profunde, mecanizabile, irigate, cu distanta de plantare de 6/4 m. Pomii se conduc cu ax central si trunchi inalt de 60 cm.
In aceste plantatii se vor face toate lucrarile agrotehnice necesare: intretinerea solului ca ogor negru in jurul pomului; fertilizarea solului cu ingrasaminte chimice si organice pe toata proiectia coroanei ; asigurarea unui regim hidric corespunzator si in perioadele de seceta; efectuarea unor taieri de scurtare a ramurilor in coroana in luna august pentru a favoriza acumularea rezervelor de substante nutritive in partile ramase si dezvoltarea mai buna a mugurilor. Ranile facute se ung cu vopsea.
Toamna, dupa caderea frunzelor si primavara inainte de pornirea in vegetatie se face un tratament cu zeama bordeleza;
Se face ciupitul lastarilor erbacei la 5 – 6 frunze in prima decada a lunii mai, in conditiile in care lastarii se dezvolta prea viguros. Daca lastarii sunt prea desi, se face rarirea acestora;
Asigurarea unor ramuri altoi de calitate este un factor hotarator in reusita altoirii la nuc. Acestea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
Recoltarea ramurilor altoi pentru altoitul in ochi dormind se face de preferinta in ziua cand are loc altoitul. Ele se transporta si se pastreaza ambalate in muschi umed pana in momentul altoirii. Pentru altoirea in camp cu ochi crescand si in spatii protejate ramurile altoi se recolteaza la inceputul lunii martie si se pastreaza in camere frigorifice la temperatura de 2 – 4 ºC, in saci de polietilena.
Metode de altoire folosite pentru cultura nucului
Se practica 2 modalitati de altoire la nuci: altoirea direct in camp si altoirea in spatii protejate.
Altoirea nucului in camp.
Cele mai folosite metode de altoire pentru acest sistem sunt:
Altoirea in spatii protejate
Aceasta metoda se aplica in perioada repausului vegetativ in spatii protejate, din decembrie pana in aprilie si poate sa fie efectuata manual sau mecanizat.
Ca metoda de altoire se practica altoirea in copulatie perfectionata. Pentru acest sistem altoiul si portaltoiul trebuie sa aiba aceeasi grosime. Dupa imbinarea altoiului cu portaltoiul, se leaga, se parafineaza si se face stimularea calusarii in camere de fortare sau in instalatii automatizate pentru realizarea acestei secvente, cu ajutorul caldurii numai la punctul de altoire, cu mentinerea in stare de repaus a altoiului si portaltoiului. Sursa de caldura este electrica. O astfel de instalatie a fost conceputa la SCPP Valcea (I. Botu, 2001).
Altoirea mecanizata in spatii protejate se poate face prin mai multe metode, in functie de forma sectiunii realizate de masina: altoirea in “scarita”, altoirea “nut si feder“, altoirea in “omega“. Şi la folosirea acestei metode se aplica stimularea calusarii dupa altoire.
Inmultirea prin marcotaj se practica mai putin la nuc. Se poate folosi metoda de marcotaj prin musuroire sau marcotajul orizontal.
Inmultirea prin micropropagare este o metoda moderna si de viitor pentru inmultirea nucului. Metoda de inmultire “in vitro” s-a extins mult in Franta, Italia, S.U.A.
Calitatea materialului saditor folosit pentru infiintarea plantatiilor de nuc este esentiala pentru eficianta acestora. Se va folosi pentru plantare material saditor altoit sau nealtoit, in varsta de 1-2 ani, obtinut in pepiniere.
Plantele cu altoiul de 1 an trebuie sa aiba inaltimea de minim 50-60 cm, bine lignificate, cu mugurii sanatosi. Sistemul radicular sa fie bine dezvoltat, cu multe radacini cat mai lungi.
Plantele de 2 ani au inaltimea de 2 m, lemnul bine maturat, sanatos si mugurii bine formati. Sistemul radicular sa fie bine format, cu minim 3 radacini mai lungi de 35 cm.(I. Botu, 2001).
Cresterea nucilor este o operatiune nu foarte dificila dar una foarte migaloasa .
La fel ca la alte specii pomicole producerea materialului saditor la nuc se poate face prin inmultire vegetativa sau generativa. Prin inmultirea vegetativa nu se transmit in mod fidel la urmasi caracterele plantei mama. Nu intotdeauna dintr-o nuca buna va rezulta un pom care sa produca nuci la fel de bune.
De aceea, este indicat sa se infiinteze plantatii cu material saditor obtinut prin inmultire pe cale vegetativa, in special prin altoire, metoda prin care insusirile soiului raman neschimbate. Plantatiile de nuc obtinute cu astfel de material vor fi uniforme ca habitus al pomilor si se obtin productii mari ce pot fi standardizate si valorificate pe piata.
Deoarece, solicitarile pentru material saditor la nuc in ultimii ani au inceput sa creasca, si pe piata romaneasca inca nu este suficient material saditor obtinut prin altoire, iar cel existent se valorifica la preturi ridicate, exista tendinta de folosire a materialului obtinut prin samanta.
Inmultire generativa
Inmultirea nucului pe cale generativa nu este indicata la soiuri deoarece are urmatoarele dezavantaje:
- intra tarziu pe rod (dupa 10-15 ani de la plantare);
- fructele obtinute sunt neuniforme ca forma si marime;
- aspectul pomilor in plantatie este neuniform.
Inmultirea nucilor prin samanta se poate face pentru infiintarea de plantatii destinate productiei de lemn si in secundar productiei de fructe si pentru obtinerea portaltoilor.
Recoltarea nucilor pentru samanta se face la maturitatea deplina a acestora (cand invelisul verde crapa). Acestea trebuie sa fie uniforme ca aspect si marime.
Pentru obtinerea de portaltoi se aleg nuci mici, cu greutate de 6-10 g. Acestea isi pastreaza facultatea germinativa 2-3 ani daca sunt pastrate in conditii frigorifice, la 0-5 grade C.
Pentru infiintarea scolii de puieti, nucile se seamana toamna sau primavara. Semanatul de toamna se poate face in a doua jumatate a lunii octombrie. Distanta de semanat este de 90/10-12 cm. Dupa semanat se face bilonarea randului cu un strat de pamant de 15-20 cm.
Daca nu au fost insamantate toamna, nucile trebuie stratificate pentru perioada de iarna, pentru parcurgerea procesului de postmaturatie, care la aceasta specie este de 90 zile.
Daca trebuie sa semanam primavara nuci care nu au fost stratificate, acestea se introduc in apa la temperatura de 55-60 grade C unde se lasa 3 zile, apoi se scot si se repeta operatiunea, dupa care se scurg de apa, se stratifica in nisip umed, in incaperi la 24-26 grade C, timp de 10-14 zile, dupa care se seamana. (Cociu V., 1983).
Semanatul de primavara se face in a doua jumatate a lunii martie, cu nuci la care s-a parcurs postmaturatia. Distanta de plantare este de 90/15-20 cm, iar randul nu se biloneaza.
In timpul verii se efectueaza lucrarile de intretinere necesare pentru a asigura o dezvoltare normala a puietilor. Toamna se recolteaza si se sorteaza conform standardelor de calitate.
Daca puietii nu au ajuns la dimensiunile prevazute de STAS, se pastreaza inca un an in scoala de puieti
In primavara urmatoare (inainte de dezmugurit) se planteaza pentru infiintarea campului I, la distanta de 90 cm, intre randuri si 35-40 cm pe rand.
La plantare, sistemul radicular se scurteaza usor pana la tesut sanatos. Ranile provocate pe radacina la nuc, cu ocazia transplantarilor, se vindeca greu si acest proces dureaza cel putin un an. La puieti nu se scurteaza tulpina, deoarece mugurele terminal porneste mai repede in vegetatie si asigura o crestere dreapta a tulpinii.
Puietii de nuc pot fi obtinuti si in ghivece, avantajul acestei tehnologii fiind posibilitatea ca puietii sa fie plantati in camp si primavara tarziu (10-15 mai), dupa ce a trecut pericolul de ingheturi.
In timpul perioadei de vegetatie se fac lucrari de intretinere specifice. Combatera bolilor si daunatorilor se efectueaza prin aplicarea a 6 – 8 tratamente cu zeama bordeleza 0,5 - 1% sau cu alte produse cuprice in amestec cu insecticidele adecvate (I. Botu s.a. 2001).
Inmultirea vegetativa
Nucul poate fi inmultit pe cale vegetativa prin altoire, marcotaj sau “in vitro˝ .
Inmultirea vegetativa a nucului prezinta urmatorele avantaje:
- se transmit fidel caracterele de la planta mama la descendenti;
- imprima uniformitate in plantatii;
- intra pe rod la 4 – 5 ani;
- pomii au talie mica, densitatea plantatiilor putand fi mai mare;
- se pot obtine productii de 5.000 – 6.000 kg fructe/ha la varsta de 15 – 20 de ani, cand pomii obtiniti din samanta abia intra pe rod;
- se obtin fructe de calitate buna, cu valoare comerciala si alimentara mai mare;
- se pot inmulti repede soiurile noi.
Dezavantajele acestui sistem de inmultire sunt:
- au o durata de viata mai scurta;
- obtinerea materialului saditor este mai costisitoare;
- se pot transmite usor bolile virotice.
Inmultirea prin altoire
Spre deosebire de alte specii pomicole, altoirea nucului este o secventa tehnologica ce necesita conditii deosebite pentru a se putea realiza cu rezultate bune.
Dintre factorii care determina reusita altoirii nucului sunt:
- infiintarea plantatiilor mama pentru obtinerea ramurilor altoi, sa se faca pe terenuri fertile, drenate, structurate, usoare, profunde, mecanizabile, irigate, cu distanta de plantare de 6/4 m. Pomii se conduc cu ax central si trunchi inalt de 60 cm.
In aceste plantatii se vor face toate lucrarile agrotehnice necesare: intretinerea solului ca ogor negru in jurul pomului; fertilizarea solului cu ingrasaminte chimice si organice pe toata proiectia coroanei ; asigurarea unui regim hidric corespunzator si in perioadele de seceta; efectuarea unor taieri de scurtare a ramurilor in coroana in luna august pentru a favoriza acumularea rezervelor de substante nutritive in partile ramase si dezvoltarea mai buna a mugurilor. Ranile facute se ung cu vopsea.
Toamna, dupa caderea frunzelor si primavara inainte de pornirea in vegetatie se face un tratament cu zeama bordeleza;
Se face ciupitul lastarilor erbacei la 5 – 6 frunze in prima decada a lunii mai, in conditiile in care lastarii se dezvolta prea viguros. Daca lastarii sunt prea desi, se face rarirea acestora;
Asigurarea unor ramuri altoi de calitate este un factor hotarator in reusita altoirii la nuc. Acestea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa aiba lemnul bine maturat;
- mugurii sa fie bine dezvoltati;
- lungimea minima de 50 cm si diametrul de 10 – 16 mm.;
- maduva sa fie 1/3 din diametrul ramurii ;
- internodiile sa fie de 5 – 6 cm lungime;
- sa fie fara rani, boli sau daunatori;
- nu se folosesc ramuri provenite din lastari lacomi.
Recoltarea ramurilor altoi pentru altoitul in ochi dormind se face de preferinta in ziua cand are loc altoitul. Ele se transporta si se pastreaza ambalate in muschi umed pana in momentul altoirii. Pentru altoirea in camp cu ochi crescand si in spatii protejate ramurile altoi se recolteaza la inceputul lunii martie si se pastreaza in camere frigorifice la temperatura de 2 – 4 ºC, in saci de polietilena.
Metode de altoire folosite pentru cultura nucului
Se practica 2 modalitati de altoire la nuci: altoirea direct in camp si altoirea in spatii protejate.
Altoirea nucului in camp.
Cele mai folosite metode de altoire pentru acest sistem sunt:
- altoirea cu mugure in ferestruica efectuata in perioada 15 august – 1 septembrie;
- altoirea cu mugure cu scutisor lung, efectuata in cursul lunii august, cand scoarta se detaseaza usor de pe lemn;
- altoirea cu mugure in fluier sau in inel este un sistem ce necesita altoi de aceeasi grosime cu a portaltoiului si se poate realiza cu cele mai bune rezultate in perioada 15 iulie – 30 august;
- altoirea cu mugure cu scutisor (chip budding) se aplica la nuc cu rezultate bune in perioada 15 mai – 15 iunie.
Altoirea in spatii protejate
Aceasta metoda se aplica in perioada repausului vegetativ in spatii protejate, din decembrie pana in aprilie si poate sa fie efectuata manual sau mecanizat.
Ca metoda de altoire se practica altoirea in copulatie perfectionata. Pentru acest sistem altoiul si portaltoiul trebuie sa aiba aceeasi grosime. Dupa imbinarea altoiului cu portaltoiul, se leaga, se parafineaza si se face stimularea calusarii in camere de fortare sau in instalatii automatizate pentru realizarea acestei secvente, cu ajutorul caldurii numai la punctul de altoire, cu mentinerea in stare de repaus a altoiului si portaltoiului. Sursa de caldura este electrica. O astfel de instalatie a fost conceputa la SCPP Valcea (I. Botu, 2001).
Altoirea mecanizata in spatii protejate se poate face prin mai multe metode, in functie de forma sectiunii realizate de masina: altoirea in “scarita”, altoirea “nut si feder“, altoirea in “omega“. Şi la folosirea acestei metode se aplica stimularea calusarii dupa altoire.
Inmultirea prin marcotaj se practica mai putin la nuc. Se poate folosi metoda de marcotaj prin musuroire sau marcotajul orizontal.
Inmultirea prin micropropagare este o metoda moderna si de viitor pentru inmultirea nucului. Metoda de inmultire “in vitro” s-a extins mult in Franta, Italia, S.U.A.
Calitatea materialului saditor folosit pentru infiintarea plantatiilor de nuc este esentiala pentru eficianta acestora. Se va folosi pentru plantare material saditor altoit sau nealtoit, in varsta de 1-2 ani, obtinut in pepiniere.
Plantele cu altoiul de 1 an trebuie sa aiba inaltimea de minim 50-60 cm, bine lignificate, cu mugurii sanatosi. Sistemul radicular sa fie bine dezvoltat, cu multe radacini cat mai lungi.
Plantele de 2 ani au inaltimea de 2 m, lemnul bine maturat, sanatos si mugurii bine formati. Sistemul radicular sa fie bine format, cu minim 3 radacini mai lungi de 35 cm.(I. Botu, 2001).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu